On August 8^th, 2024, the National Energy Regulatory Authority (“ANRE”) published two models for energy communities (“EC”), developed by considering the current legislation in force and the need to minimize legislative changes. These models are applicable to both citizen energy communities and those focused on renewable energy sources, with the commercial relationship with end customers handled by a licensed supplier.

1. Existing rules regarding EC

Among other things, these communities are legal entities whose primary goal is not profit-making and who can engage in various activities such as energy production, distribution, supply, consumption, aggregation, storage, energy efficiency services, and electric vehicle charging services. EC shall have the right to organize within the community the sharing of electricity produced by community-owned generation units, provided that the EC members maintain their rights and obligations as final customers.

Regarding the EC’s obligations, they are financially responsible for any imbalances they cause in the electricity grids and are subject to fair, proportional, and transparent procedures, and tariffs, including those related to registration and licensing.

For EC that sell electricity, transactions with community members (end customers) must be conducted through a licensed supplier. However, by way of exception, communities can sell electricity directly to members without a supply license if the energy is sourced directly from production facilities or a community-owned network.

2. Two models of EC

2.1. Model 1 – Licensed EC

a. Establishing an EC involves registering as a legal entity and obtaining certification from ANRE;

b. The EC holds a license to supply electricity, selling the electricity produced from the energy capacities to each EC member on the basis of an electricity supply agreement;

c. EC members owning production units transfer/lease their production units to the CE for centralized management;

d. The community establishes internal agreements for energy sharing among members;

e. Members must maintain separate electricity supply agreements with other licensed suppliers for any additional energy needs beyond what the EC provides (allocates);

f. The CE, as a third party supplier, at a place of consumption at which the energy is supplied by more than one supplier, must conclude agreements with the other suppliers and the distribution operator (“DO“) in order to establish how the delivered quantities are to be settled;

g. Where the installed capacity of the generation facilities is greater than 5 MW, the EC and the transmission system operator or distribution system operator, as the case may be (“OR”), shall conclude a contract for the provision of the electricity transmission service and the system service for the electricity delivered into the transmission and distribution electricity grid;

h. The EC must conclude a balancing responsibility agreement with Transelectrica S.A.;

i. The EC must adhere to all legal obligations of an electricity supplier as per Electricity and Natural Gas Law No 123/2012 and Directive (EU) 2019/944 of the European Parliament and of the Council of 5 June 2019 on common rules for the internal market for electricity and amending Directive 2012/27/EU;

j. The EC can engage in wholesale energy market, selling the difference between production and contractual obligations;

k. The EC invoices each member for the electricity supplied, while the complementary suppliers invoice any additional energy and associated services.

2.2. Model 2 – Unlicensed Energy Community

Similar rules to Model 1 apply, with the following particularities:

a. The EC does not hold a license to supply electricity, but is entitled to sell in the energy market (i) to suppliers as the holder of power generation capacity with or without a license for commercial operation or (ii) to end customers supplied directly from the power facilities associated with the power generation unit it operates;

b. Suppliers shall be those who enter into electricity supply agreements with EC members as final customers;

c. The manner of power sharing among the EC members/establishment of the quantities allocated to each EC member from the power generated within the EC shall be determined by the EC;

d. The EC shall enter into power purchase and sale agreements with the suppliers of the EC members for the quantity of electricity allocated to each EC member as per the principles laid down in the EC. The quantity sold shall be as notified, and if the quantity produced by the EC owned units is less than the notified quantity, the difference shall be purchased by the EC from the market or as imbalance;

e. The supplier bills the final customer for the total consumption, taking into account the price of energy sold (allocated) by the EC and the price purchased by the supplier, including network service charges and taxes in force;

f. The Party Responsible for Balancing (“PRE“) invoices the EC for imbalances between the notified quantity and the energy actually produced/purchased;

g. The EC invoices the supplier for the notified energy as per the power purchase agreement;

h. The EC shall allocate to the members the costs of the energy purchased to cover the notified quantity and imbalances as well as the revenues from the sale of the surplus energy.

3. Other aspects

Both EC models have their own advantages and disadvantages, with the licensed EC model requiring the fulfillment of several obligations (i.e., information, demand-side, bidding and contracting obligations towards all end customers), while the unlicensed EC model restricts direct energy sales to community members (requiring a supplier with whom EC members have concluded electricity supply agreements).

However, this initiative raised discussions in the energy sector, with critics calling the ANRE’s approach overly reliant on traditional energy suppliers. According to the complaints expressed, ANRE’s requirement of mandatory approval and potential annual accreditation fees for these communities, coupled with legislative solutions based on outdated laws from 2012, suggest an emphasis on preserving the privileges of both the regulator and established energy suppliers. Therefore, precisely the autonomy and purpose of energy communities could be undermined.

This snapshot has been prepared by Monica Iancu and Alina Zaharia.

---

ANRE a publicat două modele de comunități de energie pentru a facilita elaborarea reglementărilor. Consultarea publică este deschisă până la 31 august 2024.

 

La data de 8 august 2024, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei („ANRE”) a publicat două modele de comunități de energie („CE”), elaborate pornind de la legislația în vigoare, precum și de la necesitatea minimizării modificărilor legislative. Aceste modele sunt aplicabile atât comunităților de energie ale cetățenilor, cât și comunităților de energie din surse regenerabile, relația comercială cu clienții finali fiind gestionată de un furnizor, pe bază de licență de furnizare.

1. Dispoziții legale în vigoare

Printre altele, aceste comunități sunt entități juridice non–profit, care se pot angaja în diverse activități, cum ar fi producția, distribuția, furnizarea, consumul, agregarea, stocarea energiei, serviciile de eficiență energetică și serviciile de încărcare a autovehiculelor electrice. CE au dreptul să organizeze în cadrul comunității partajarea de energie electrică produsă de unități de producere deținute de comunitate, cu condiția ca membrii comunității să își mențină drepturile și obligațiile în calitate de clienți finali.

În ceea ce privește obligațiile CE, acestea sunt responsabile din punct de vedere financiar pentru orice dezechilibru pe care îl cauzează în rețelele de energie electrică și sunt supuse unor proceduri și tarife echitabile, proporționale și transparente, inclusiv privind înregistrarea și acordarea de licențe.

Pentru CE care vând energie electrică, tranzacțiile cu membrii comunității (clienții finali) trebuie să fie efectuate prin intermediul unui furnizor licențiat. Cu toate acestea, în mod excepțional, comunitățile pot vinde energie electrică direct membrilor fără licență de furnizare, în cazul în care energia provine direct din instalațiile de producere sau dintr-o eventuală rețea deținută de comunitate.

2. Două modele de CE

2.1. Modelul 1 – CE cu licență de furnizare

a. Înființarea unei CE implică înregistrarea ca persoană/entitate juridică și obținerea unei certificări de la ANRE;

b. CE deține licență pentru furnizarea de energie electrică, vânzând energia electrică produsă din capacitățile energetice către fiecare membru CE pe baza unui contract de furnizare energie electrică;

c. Membrii CE care dețin unități de producere cedează/închiriază unitățile proprii de producere către CE, pentru o administrare centralizată;

d. Comunitatea stabilește documente interne pentru partajarea energiei între membri;

e. Membrii CE trebuie să încheie contracte de furnizare energie electrică distincte cu alți furnizori licențiați pentru orice nevoi suplimentare de energie peste nivelul furnizat (alocat) de CE;

f. CE în calitate de terț furnizor, în situația unui loc de consum la care furnizarea energiei se realizează de mai mulți furnizori, trebuie să încheie convenții cu ceilalți furnizori și cu operator de distribuție (“OD”) în vederea stabilirii modului de decontare a cantităților livrate;

g. În situația în care capacitatea instalată a instalațiilor de producere este mai mare de 5 MW, CE și operator de transport şi de sistem sau operator de distribuție, după caz (“OR”) vor încheia un contract pentru prestarea serviciului de transport al energiei electrice și a serviciului de sistem pentru energia electrică livrată în rețeaua electrică de transport și în rețeaua electrică de distribuție;

h. CE trebuie să încheie o convenție de asumare a responsabilității echilibrării cu Transelectrica S.A;

i. CE trebuie să respecte toate obligațiile legale ale unui furnizor de energie electrică în conformitate cu Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 și Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE;

j. CE se poate angaja pe piața angro de energie, vânzând diferența dintre producţie și obligațiile contractuale;

k. CE facturează fiecărui membru energia electrică furnizată, în timp ce furnizorii complementari facturează orice energie suplimentară și servicii asociate.

2.2. Modelul 2 – CE fără licență de furnizare

Se aplică reguli similare cu Modelul 1, cu următoarele particularități:

a. CE nu deține licență de furnizare energie electrică, dar are dreptul să vândă în piața de energie (i) furnizorilor în calitate de deținător al capacităților energetice de producere a energiei electrice cu sau fără licență pentru exploatarea comercială sau (ii) clienților finali alimentați direct din instalațiile electrice aferente unității de producere a energiei electrice pe care le exploatează;

b. Furnizorii vor fi cei care încheie contracte de furnizare a energiei electrice cu membrii CE, în calitate de clienți finali;

c. Modalitatea de partajare a energiei între membrii CE/stabilirea cantităților alocate fiecărui membru CE din energia produsă în cadrul CE se stabilește de către CE;

d. CE trebuie să încheie cu furnizorii membrilor CE contracte de vânzare-cumpărare energie electrică pentru cantitatea de energie electrică alocată fiecărui membru conform principiilor stabilite în cadrul CE. Cantitatea vândută este cea notificată, iar în cazul în care cantitatea produsă de unitățile deținute de CE este mai mică decât cea notificată, diferența se achiziționează de către CE din piață sau ca dezechilibru;

e. Furnizorul facturează clientului final consumul total, luând în considerare prețul energiei vândute (alocate) de CE și prețul achiziționat de furnizor, inclusiv tarifele pentru servicii de rețea și taxele în vigoare;

f. Partea responsabilă cu echilibrarea („PRE”) facturează CE pentru dezechilibrele dintre cantitatea notificată și energia efectiv produsă/achiziționată;

g. CE facturează furnizorului energia notificată conform contractului de vânzare-cumpărare;

h. CE alocă membrilor costurile energiei achiziționate pentru acoperirea cantității notificate și a dezechilibrelor, precum și veniturile din vânzarea excedentului de energie.

3. Alte aspecte relevante

Ambele modele de CE au propriile avantaje și dezavantaje, modelul CE cu licență de furnizare necesitând îndeplinirea mai multor obligații (i.e., de informare, privind asigurarea necesarului de consum, de ofertare și contractare raportat la toți clienții finali), în timp ce modelul CE fără licență restricționează vânzările directe de energie către membrii comunității (fiind necesar un furnizor cu care membrii CE să aibă încheiate contracte de furnizare).

În orice caz, această inițiativă a stârnit discuții în sectorul energetic, criticii considerând că abordarea ANRE se bazează prea mult pe furnizorii tradiționali de energie. Conform nemulțumirilor exprimate, cerința ANRE de aprobare obligatorie și eventualele taxe anuale de acreditare pentru aceste comunități, împreună cu soluțiile legislative bazate pe legi depășite din 2012, sugerează un accent pus pe păstrarea privilegiilor atât ale autorității de reglementare, cât și ale furnizorilor de energie consacrați. Prin urmare, tocmai autonomia și scopul comunităților energetice ar putea fi subminate.

Acest sumar a fost pregătit de Monica Iancu și Alina Zaharia.